BROASCA TESTOASA

 

Vom prezenta cateva specii de broaste testoase care sunt mai populare si care impresioneaza prin caracteristicile lor.

 

Testudo graeca

Broasca testoasa greceasca, asa cum mai este ea denumita popular, este adesea confundata cu Broasca testoasa Hermann (Testudo hermanni). Exista noua diferente notabile intre cele doua specii de testoase. Este o specie care cuprinde mai multe subspecii ce sunt foarte greu de descries si destul de confuse. Periodic apar noi varietati sau subspecii care sa completeze o eventuala clasificare. Masculii sunt ceva mai mici, au cozi mai lungi si mai ascutite spre varf, in comparatie cu femelele.

De asemenea, carapacea este putin departata de corp la baza cozii, partea de sub a acesteia este putin curbata. Privita in ansamblu, carapacea unui mascul este mai lata decat lunga. Imediat dupa perioada de hibernare, urmeaza perioada de reproducere. Masculii urmaresc cu perseverenta femelele in vederea castigarii favorului de a se imprechea.

Dupa o perioada femelele vor depune mai multe transe de oua, la mici intervale de timp. Daca aveti numai masculi in posesie, unul isi va asuma rolul de mascul dominant si va incerca imperecherea cu celalalt. Daca aveti prea putine femele raportat la numarul de masculi, exista riscul, ca acestia din urma, sa se lupte pana la moarte pentru a se reproduce. Aveti grija ce exemplare cumparati si cate.

La o saptamana, maxim doua, inainte de depunerea oualelor, femelele devin agitate, incercand sa gaseasca o locatie unde sa isi sape vizuina in vederea depunerii oualelor. Cu doua-trei zile inainte de depunerea lor, femela, capata o atitudine agresiva, un comportament asemanator cu al mascului in momentul imperecherii, avertizand astfel celelalte testoase din zona sa stea departe de cuibul ei, altfel vor avea probleme.

 

Testudo horsfieldii

Mai este denumita si Broasca testoasa ruseasca, intalnita in zona central-asiatica (Afganistan, nord-vestul Chinei, Rusia, Armenia, Tucia, Azerbaigian, Pakistan, Iran, Kazakstan, toate tarile ex-sovietice din zona asiatica, si este un animal de companie foarte raspandit. Sunt o specie destul de micuta, comparativ cu alte testoase, avand lungimi cuprinse intre 15 si 25 cm.

Femelele sunt ceva mai mari decat masculii, acestia din urma avand o coada mai lunga ghemotita pe laterala. Ambele sexe au un colorit diferit. Este o specie vegetariana, hranindu-se cu vegetatia din zonele verzi din oaze. In captivitate este bine sa le hraniti cu Laptuci (Lactuca sativa) si dandelion.

Au obiceiul sa hiberneze in perioada de iarna si este in mare verva in zilele de vara, cand temperatura este ceva mai ridicata. Aceste testoase isi sapa vizuini adanci de pana la 2 m adancime. Datorita extinderii zonelor locuite de oamni, habitatul acestor testoase se reduce vazand cu ochii. Acest lucru pune in pericol specia pe termen mediu spre lung. Este vanata pentru carnea ei cu importante aplicatii in medicina traditionala. Nu sunt chiar atat de timide precum celelalte specii de testoase ceea ce le face foarte jucause si animale de companie foarte bune. Sunt o specie robusta si rezistenta in captivitate, cu o reproducere mai putin prolifica in conditii captive. Aceasta testoasa a fost unul dintre primele animale trimise in spatiu de cercetatatorii sovietici in 1968.

 

Trachemys scripta elegans

Broasca testoasa cu urechea rosie, asa cum mai este ea denumita, este o testoasa semi-acvatica si intalnita cel mai des in zona sudica a Americii de Nord. Este un animal de companie raspandit si iubit in multe tari precum Statele Unite, Mexic, Olanda, Canada, Japonia si Marea Britanie. Numele lor vine de la zona colorata in rosu din zona urechilor. Au marele avantaj ca pot aluneca foarte usor pe pietre si busteni pentru a ajunge mai repede la apa, evitand astfel uniele animale predatoare. Stau mai tot timpul in apa, nu o parasesc decat daca vor sa leneveasca putin la soare si pentru a-si depune oualele. Sunt foarte rapide si excelente inotatoare. Sunt vanatori buni si oportunisti. In captivitate sunt sfioase si se ascund vederii.
Femelele cresc pana la o lungime de 25 – 33 cm, in vreme ce, masculii, ating numai 20 pana la 25 cm. Se observa ca acestia din urma sunt mai mici in gabarit, dar au o coada mai lunga. Carapacea lor este colorata verde inchis cu ceva coloratura mai deschisa pe zona centrala si cu dungi negre aproape circulare pe fiecare zona delimitate a acesteia. Zona carapacei de jos este galbuie cu ceva nuante negricioase pe alocuri. Capul, picioarele si coada sunt colorate in verde cu ceva dungi iregulare galbui. Masculii sunt dotati cu gheare ceva mai lungi care ii ajuta in perioada imperecherii sa se urce pe femele. Odata cu avansarea in varsta, la unii masculi se estompeaza coloritul verde al carapacei, cat si cele doua pete rosii distince ale speciei din zona urechilor.

Sunt o specie de testoase omnivora. Dieta lor cuprinde variate animale si plante intalnite in mediul inconjurator, precum: melci, pesti, greieri, vermi, insecte de apa, etc. Puietul acestei specii este ceva mai axat pe canre decat exemplarele adulte, mare parte si din nevoie de a se dezvolta si creste mai repede, in vederea evitarii animalelor predatoare. Pe masura ce avanseaza in varsta devin mult mai ierbivore.
Aceste testoase nu hiberneaza pe perioada iernii ci devin mai putin active, deplasandu-se doar pentru hrana si apa. Aceasta etapa de letargie survine pe la jumatatea lui octombrie cand temperaturile scad sub 10°C si se face pe fundul lacurilor sau iazurilor care raman dezghetate in acea zona. Exemplarele care sunt tinute in captivitate, in locatii ferite de frig, nu vor avea aceasta etapa. Etapa se incheie prin a doua jumatate a lui martie sau inceputul lui aprilie cand incep sa creasca temperaturile.
Imperecherea are loc din luna martie pana in luna iulie. Masculul inoata in apropierea femelei. Daca aceasta este receptiva se vor imperechea, daca nu va deveni agresiva fata de mascul. Daca acest comportament fata de femela il veti observa si fata de un alt mascul este dovada cine este masculul dominant si cu siguranta va fi un conflic intre cei doi. Dupa imperechere femela isi va modifica putin dieta si va fi putin mai mofturoasa in alegerea hranei. Ouale vor fi depuse intre luna mai si iulie, la cateva zile (aproximativ o saptamana) distanta de momentul imperecherii. Puii vor ecloza dupa 60 pana la 90 de zile de la depunerea oualelor.