Caracteristici:

Inălţime:

M. 60 - 70 cm
F.  58 - 65 cm

Greutate:

M. 32 - 37 kg
F.  23 - 32 kg

Culoarea părului:

Alb; alb cu pete portocalii sau brune.

 

Rasă foarte veche a cărei origine nu este prea clară. Se presupune că ar fi cunoscută înaintea erei creştine; unii susţin că ar fi originară din Rusia, iar alţii îi atribuie ca ţară de baştină Piemontul, de unde a emigrat în Franţa şi ar fi devenit strămoşul grifonilor francezi. Această ultimă opinie ar fi confirmată prin existenţa unui tablou de Mantegha, aflat la Palatul ducal din Mantua, unde este reprezentat un caine foarte asemănător cu Griffonul italian.
Are o structură ce se apropie de aceea a Bracului italian, ceva mai greoi însă. Griffonul italian este un caine puternic, cu cap greu şi hirsut, craniul uşor bombat, botul destul de lung şi uşor rotunjit; ochii sunt mari, de culoare bruna sau gălbui deschis, cu privite inteligentă şi pătrunzătoare; urechile moderat de lungi sunt ataşate în linie cu ochii. Trupul este destul de solid, pieptul bine coborat, linia spatelui puţin curbată; picioarele sunt robuste, drepte, nervoase şi musculoase. Coada, amputată la 20 cm, este acoperită cu păr scurt; părul este aspru şi zbarlit, lung de cca 4 cm, pe corp, mai scurt pe picioare; este mai lung şi ciufulit la sprancene şi la fălci, formand barbă şi mustaţă la bot. Un puf lung, des, stufos, acoperă întregul corp protejand animalul de frig.
Este inteligent, ascultător, uşor de dresat, devotat. Cu simţul olfactiv bine dezvoltat, este un bun caine de aret şi excelent aportor. Foarte bun înnotător, rezistent la intemperii, este folosit la orice fel de vanătoare: vanează în mlaştini, în păduri şi desişuri, în terenuri stancoase. Este şi un bun caine de însoţire.