Chartreux

Dupa parerea lui Jean Simonnet, specialist eminent al rasei, Chartreux, sau cel putin stramosii ei, ar fi putut proveni din regiunile muntoase din Turcia si Iran. Se presupune ca in aceat climat aspru au dobandit blana lanoasa atat de caracteristica. Unii dintre acesti stramosi au fost introdusi in Franta de navele care faceau comert cu Orientul Mijlociu, dupa cruciade. Astfel, intalnim, inca din secolul al XVI-lea, urme ale prezentei ,,pisicilor albastre" pe teritoriul francez. Denumirea de Chartreux apare pentru prima data in 1723, in Dictionarul universal de conmert, de istorie a naturii si de arte si meserii al lui Savarry des Bruslons. El scrie: „Chartreux - desemneaza, in limba vulgara, o varietate de pisici cu parul cu nuante de albastru. Este o blana cu care blanarii fac negot". Regasim apoi termenul de Chartreux in 1735 in Systema Naturae a lui Linne, creatorul sistematicii botanice si animale. Chartreux, denumita in latina Catus caeruleus (pisica albastra), este considerata o rasa aparte, alaturi de pisica de angora si cea de Spania. In 1756, ,,pisica de Chartreux" apare in sfarsit in iconografie in opera naturalistului Buffon.

Chiar daca este recunoscuta ca rasa, Chartreux nu are totusi o viata usoara in aceasta epoca. Intr-adevar, in afara de folosirea sa in blanarie, mai multe texte evoca folosirea sa ca animal de abator. In ciuda acestor neajunsuri, rasa se inmulteste in Franta si sunt semnalate colonii mai ales in Ile-de-France, in Normandia si la Belle­Ile-en-Mer. Chiar aici va incepe, in 1925, ,,cariera" rasei Chartreux, atunci cand doua surori, Christine si Suzanne Leger, s-au stabilit pe insula. Entuziasmate de frumusetea rasei Chartreux, ele incep o munca minutioasa de selectie, vizand omogenizarea tipului si calitatii blanii, ca si evidentierea nuantei deosebite (aramiu) a ochilor. Eforturile lor sunt recompensate in 1933, la o expozitie a Cat Club din Paris, atunci cand pisica lor Mignonne de Guerveur devine campioana internationala si este recunoscuta ca fiind cea mai frumoasa pisica a expozitiei. Notorietatea rasei Chartreux in expozitii se va pastra pana in 1960. Dar, incepand cu aceasta data, unii crescatori ai rasei Chartreux decid sa limiteze inrudirea animalelor, facand apel la rasa britanica albastra, importata din Marea Britanie. Din nefericire, intre cele doua rase existau mari diferente, iar rasei Chartreux nu i-a priit aceasta schimbare. Confruntata cu numarul mare de metisi, Federatia Internationala a Felinelor a decis in 1970 sa asimileze rasa Chartreux rasei britanice albastre si sa-i aplice standardul acesteia din urma. Cei care tineau la puritatea rasei s-au declarat impotriva acestei hotarari. In final, in 1977, Federatia Internationala a Felinelor revine asupra deciziei si defineste un nou standard pentru rasa Chartreux, care redevine astfel o rasa de sine statatoare. Acest standard a fost modificat in 1989. Nici un metisaj nu mai este autorizat in ce priveste cea mai populara rasa din Franta. In Statele Unite, unde a aparut din 1970, rasa Chartreux este recunoscuta de Cat Fanciers' Association.

Astazi, rasa Chartreux este foarte apreciata atat de publicul european, cat si de cel american. O consideram ca tipic frantuzeasca si reprezinta imaginea perfecta „a pisicii domestice din Franta" in toata naturaletea sa. Rasa Chartreux prezinta un dimorfism sexual destul de marcat. Masculul este de talie medie spre mare, musculos, cu piept lat; el trebuie sa parft masiv. Fara ca aceasta sa constituie un defect, femela este in mod clar mai mica, cu pieptul mai putin lat si mai putin solida, dar trebuie sa fie robusta. Nu este de dorit sa selectionam femele excesiv de mari pentru a le avantaja in concurs. In ansamblu, proportiile sunt tipic medioline, cu labe si coada de lungime medie. Capul, in armonie cu corpul, are urechile de marime mijlocie si destul de apropiate, profil drept, fara stop, falci (numite obraji cazuti, in standard) foarte dezvoltate, bot bine dezvoltat si un pic bombat in fata. Aceste caracteristici sunt esentiale si diferentiaza clar rasa Chartreux de britanica albastra. In schimb, au in comun ochii de culoare aramiu-intens.

Totusi, la Chartreux se prefera o nuanta de portocaliu, iar tendinta actuala e de a cauta pisici cu ochi in nuante de galben-auriu. Forma ochilor nu trebuie sa fie prea rotunda. Calitatea blanii e foarte speciala si importanta. Aceasta blana este scurta si trebuie sa fie deasa si dubla, adica cu un puf lung. Rezultatul e faimosul aspect lanos, ridicat in anumite portiuni. Rasa Chartreux nu exista decat intr-o singura culoare, albastra. Preferinta merge catre albastru-gri-deschis, dar sunt acceptate toate nuantele de albastru. Nasul si pernitele sunt albastru-gri. Rasa Chartreux este calma si sociabila, pastrand totusi o anumita independenta proprie imaginii sale de pisica domestica clasica.

Apreciaza mangaierile, dar nu le plac constrangerile fizice; unele pisici au reactii violente cand sunt tinute de dresori in concurs. De la stramosii sai aventurieri, Chartreux a pastrat gustul libertatii si un excelent instinct de vanator. Rasa e rezistenta, iar blana o protejeaza bine de intemperii. Puii se nasc cu urme tigrate, care dispar progresiv in sase luni sau un an. Culoarea portocalie a ochilor nu se va defini decat dupa 3 luni, inlocuind albastrul-gri tipic ochilor pisoilor. Intensitatea culorii ochilor se estompeaza in mod natural la pisica in varsta. Dezvoltarea falcilor, a musculaturii si a caracterului lanos al blanii nu este completa decat in jurul varstei de 2-3 ani. Viata in aer liber, mai ales iarna, accentueaza aspectul lanos al blanii. Dar soarele tinde sa produca aparitia reflexelor maro in albastru. La expozitie, ochii verzi si petele albe pe blana duc la descalificare.