Manx

 

Manx e o rasa caracterizata de o mutatie determinand absenta cozii. Numele rasei e legat de originea sa geografica, insula Man, situata in Marea Irlandei. De altfel, Manx mai e numita si ,,Pisica din insula Man". Nu stim cum si nici cand a aparut mutatia in insula. Stim totusi ca rasa e cunoscuta de cel putin 250 de ani si ca pisicile Manx, in ciuda originalitatii lor, nu au fost considerate, mult timp, decat simple pisici de ferma destinate deratizarii. Felinotehnia moderna, aparuta in Marea Britanie in cursul secolului al XIX-lea, si primii crescatori de aici interesati de estetica pisicilor au remarcat destul de rapid pisica Manx. Aceasta a fost recunoscuta ca rasa de sine statatoare si a devenit foarte populara in modiile feline britanice, apoi americane la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea. Se spune ca aeasta rasa a fost apreciata si de regele Eduard al VIII-lea care avea mai multe exemplare.

Aceasta popularitate, daca nu vechimea rasei, explica probabil de ce pisica Manx a fost atat de usor recunoscuta de principalele asociatii feline mondiale, in ciuda diverselor anomalii secundare care pot aparea la subiectii fara coada (Scottish Fold, cealalta rasa) putand sa prezinte anomalii secundare, e recunoscuta de Cat Fanciers' Association si de Federatia Internationala a Felinelor dar nu si de Governing Council of the Cat Fancy. Dupa o mica scadere in popularitate din 1930 si pana la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, pisica Manx e din nou prezenta atat in Statele Unite cat si in diverse tari din Europa dintre care Marea Britanie, Olanda si Elvetia. In Franta, rasa este recunoscuta de Livre officiel des origines felines.

Pisica Manx trebuie sa lase impresia generala de rotunjime. Corpul sau tip brevilin, cu un piept mare, partea dorsala scurta si convexa, o crupa foarte rotunjita. Membrele au o osatura puternica; cele anterioare, mai scurte cele posterioare, confera pisicii Manx o silueta deosebita; partea posterioara e mai ridicata in comparatie cu cea din fata. Capul e in armonie cu trupul: rotund in ansamblu, cu urechi medii si la extremitati rotunjite, ochi mari si rotunzi, o demarcatie evidenta intre falci si baza botului, un stop mediu. Rotunjimea este accentuata de blana scurta, deasa si dubla (cu un puf foarte des). Morlologia cozii, caracteristica majora a rasei este totusi variabila, tinand seama de particularitatile genei mutante. Distingem astfel patru categorii de Manx:

- Manx rumpy nu are nicio vertebra caudala sau coccigiana (in locul cozii are o adancitura);

- Manx rumpy-riser nu are nicio vertebra caudala, dar are intre o vertebra si trei vertebre coccigiene, acoperite de un smoc de par mai lung;

- Manx stumpy are o coada de 1 la 10 cm in mod frecvent cu anomalii osoase („coada innodata ");

- Manx longy sau tailed Manx are o coada aproape normala.

In practica, numai Manx rumpy si, la limita, Manx rumpy-riser pot fi inscrise in concursuri. In ceea ce o priveste pe longy - ultima categorie de Manx -, in general, nu este folosita pentru reproducere. Sunt acceptate la Manx toate varietatile recunoscute la britanica cu par scurt.

Pisica Manx are un caracter excelent, asemanator cu cel al britanicei cu par scurt. Este, de asemenea, o pisica robusta, bine protejata de intemperii de blana sa. Reproducerea e foarte complexa. Pisoii purtatori a doua doze de gena mutanta (numiti homozigoti) mor in uter in stadiul de embrion. De aceea, toate pisicile Manx sunt heterozigote pentru gena mutanta (poseda o doza de gena mutanta si o doza de gena ,,salbatica").

De aici, apar doua consecinte importante. Prima este ca, tinand seama de mortalitatea embrionara, prolificitatea este mai scazuta decat media speciei feline. Cea de-a doua e ca sarcinile sunt heterogene: obtinem un numar variabil de pisoi de patru categorii in sarcini succesive, din aceiasi parinti. La aceste probleme se adauga cele legate de anomaliile congenitale secundare, care pot afecta pisoii rumpy, rumpy-riser si stumpy. Cresterea pisicii Manx nu este un lucru usor, cu atat mai mult cu cat nu s-a descoperit inca tipul de imperechere care sa limiteze la maximum inconvenientele.

Gena mutanta Manx, simbolizata prin M, este autozomala (purtata de cromozomi nonsexuali) si dominanta (o singura doza produce particularitatea lipsei cozii). Aceasta gena M are o expresivitate variabila, de unde si varietatile rumpy, rum­ py-riser si stumpy (avand totusi fiecare cate o doza de gena M). Cercetarile au aratat ca gena M are ca efect perturbarea dezvoltarii embrionare a coloanei vertebrale si a maduvei spinarii, mai ales in zona posterioara. Daca perturbarea este usoara, obtinem un pisoi Manx din una dintre cele trei categorii prezentate mai sus, fara anomalii secundare. Daca perturbarea este mai puternica, partea posterioara si maduva pot fi defectuoase. Rezulta diverse anomalii secundare: ,,galop de iepure", chiar lipsa tonusului colonului si a vezicii urinare (de unde probleme de incontinenta) sau inchidere incompleta a coloanei vertebrale in regiunea posterioara. Faptul ca juriul nu poate vedea pisica in picioare sau mergand corect atrage descalificarea.