GOTLAND

 

Mai este cunoscut si sub numele de: Skogsruss, Russ, Gotlandsruss, Skogsbaggar, Skogshäst.

Turma de ponei de la Lojsta Moor de pe Insula Gotland este unica. Poneii Gotland, sau poneii Russ, asa cum sunt numiti in Suedia, sunt considerati niste relicve vii din trecut, si exact acest lucru il si reprezinta. Datorita interventiei hotarate a locuitorilor acestei insule, calul preistoric al suedezilor traieste si astazi si in numar destul de mare in padurile din Gotland.

Poneii Gotland au trait in zonele impadurite ale Insulei Gotland inca din cele mai vechi timpuri. Istoria lor este misterioasa si fascinanta. Descoperiri din Epoca de Piatra arata caii ca fiind prezenti in aceasta Insula inca de acum 4.000 - 5.000 ani, poate chiar mai mult. Nu se cunoaste daca acesti cai stramosi erau Ponei Gotland, si nici nu se cunoaste cum au ajuns pe aceasta insula primii cai.

Russ este cuvantul care inseamna "cal" in limba Gutnish. Locuitorii Insulei Gotlander numesc axesti ponei de multe ori ponei skogsbaggar, ceea ce inseamna "cai de padure". Se crede ca Poneii Gotland, precum si alte rase de cai din Europa, sunt descendentii vechilor cai salbatici din rasa Tarpan. Exista cateva referiri vechi la aceasta rasa de ponei, dar se banuieste ca ei traiau liberi in padurile acestei insule. Descoperirile facute intr-un sat din Epoca Fierului denumit Vallhagar (220 i.Hr. - 500 d.Hr.), la cativa kilometrii de Lojsta Moor, arata ca rasele de cai au devenit in mod obisnuit unul din animalele des intalnite pe langa casa omului in Epoca Fierului.

Cea mai veche vestigie care face referire la aceasta rasa de ponei a fost descoperita in Skånelagen, si este vorba de un text de lege din secolul al XIII-lea, unde se face mentiune despre "caii salbatici din Gotland".

Incepand cu secolul al XVIII-lea se pot gasi cateva precizari despre descrierea acestei rase de ponei din Insula Gotland. Prelatul Joran Wallin a scris in 1776: "Cu privire la caii salbatici, ei alearga liberi atat vara cat si iarna, fara nicio constrangere, hranindu-se cum pot mai bine si sunt fara stapani...traind mereu in paduri, desi adesea iarna, cand era foarte frig afara si zapada era foarte mare, puteau fi zariti de catre calatori in apropierea drumurilor, la marginea satucelor sau a orasului; au statura medie, arata saracacios, zdrenturosi, neingrijiti, cu coamele lungi cazandu-le peste ochi". Botanistul Carl Linneus, in calatoria sa in Insula Gotland in anul 1741, face mentiune despre niste capcane speciale folosite pentru a prinde caii care salasuiau in apropierea vechiului fort denumit Torsburgen.

La inceputul secoululi al XIX-lea acesti ponei puteau fi intalniti pe toata Insula Gotland, mai ales in marile paduri din centrul insulei. Fermierii au pastrat Poneii Gotland in fermele lor pe post de cai de munca. Adesea acesti fermieri aveau in paduri si o turma de cai lasati liberi sa pasca, avand posibilitatea de a aduce cai proaspeti sa ii ajute la munca campului cand era nevoie.

La mijlocul secolului al XIX-lea situatia s-a schimbat; numarul de ponei din rasa Gotland a scazut drastic. Multi au fost vanduti in Anglia, Germania si Belgia unde au fost folositi la minerit si alte munci de carat. In Insula Gotland, vechile terenuri publice au fost parcelate si atribuite unor fermieri privati, ceea ce a insemnat ca mai mult teren a fost inclus in sistemul agricol si multe paduri defrisate. Vechile paduri continue au fost acum impartite si separate de garduri si nu mai puteau fi folosite de cai pe post de locuri de pasunat. In plus, poneii au adus multe pagube pe campurile unde pasteau distrugand culturile, astfel ei incep sa fie vazuti ca niste animale distrugatoare.

La inceputul secolului al XX-lea mai ramasesera aproximativ 150 de exemplare de ponei din rasa Gotland, insa, cativa oameni preocupati au luat pozitie fata de acest lucru. Poneii Gotland au inceput sa fie expusi la targurile estivale din insula tinute de Societatea Agricola din Gotland, si o serie de cateva ferme de crestere a acestor ponei au fost puse la punct. Totusi numarul de exemplare de ponei din aceasta rasa a continuat sa scada. Rationalizarea si lipsa carnii din timpul Primului Razboi Mondial a dus la aparitia braconajului asupra acestor ponei. Aceasta rasa de ponei era cat pe ce sa ajunga extincta.

Atunci, cativa fermieri din localitatile Gerum si Lojsta, impreuna cu Societatea Agricola din Gotland au intervenit in salvarea Poneiului Gotland. Ei au reusit sa ingradeasca aproximativ 810 mii metrii patrati de pasune. Acolo au fost adusi cinci ponei capturati din salbaticie si impreuna cu alti ponei din aceeasi rasa donati de anumiti fermieri au fost lasati sa pasca liberi, astfel ca in curand s-a format o mica herghelie. Acesti caluti au format baza pentru inmultirea si dezvoltarea acestei rase care se face in Lojsta Moor, intr-un efort de a mentine rasa pura pe cat mai mult posibil. Oamenii care detin caii care traiesc in aceasta pasune, fermierii care traiesc in apropierea acesteia si Societatea Agricola din Gotland, au pus bazele unei cooperative de pascut. Datorita eforturilor lor exista inca astazi o herghelie de Ponei Gotland in Lojsta Moor.

In perioada anului cand manjii sunt inca in libertate pe pasune, turma cuprinde intre 70 - 80 exemplare; dintre acestia 40 sunt iepe mature, vreo 15 armasari si restul sunt manji. Ca regula, numai iepele crescute in turma sunt acceptate. Un alt armasar este folosit odata la fiecare 3 ani pentru a se evite problemele genetice. Cea mai mare parte a Poneilor Gotland sunt de culoare neagra, bej, argintie sau sorrel. Acest colorit nu este obligatoriu pentru manji. Se poate ca puiul aparut din imperecherea a doua exemplare deschise la culoare sa fie albinos, adica sa-i lipseasca pigmentatia. Aceste exemplare sunt foarte sensibile la razele soarelui si sunt adesea mai putin rezistente ca celelalte exemplare. La fel ca si la celelelalte rase de cai, exista anumite standarde privind aparentelor fizice ale Poneilor Gotland Pony. Dorinta este de a avea pui fatati usor, puternici care sa poata fi folositi pentru calarit, dresaj, sarituri si condus. Si o fertilitate ridicata este considerata o caracteristica buna. Pentru a inregistra un Ponei din rasa Gotland acesta trebuie sa aiba o inaltime cuprinsa intre 1,15 - 1,30 metri, inaltimea ideala ar trebui sa fie de 1,25 metri. Modul sau de deplasare trebuie sa fie energetic, elastic si usor. Toate culorile sunt permise, de la albinos total, dungat pana la negru.

Poneii Gotland sunt foarte populari pe post de cai de copii, avand un temperament potrivit. Acelasi ponei poate fi un bun saritor, un cal execelent pentru dresaj si un cal bun pentru carat. De asemenea, acest ponei este cel mai rapid dintre toate rasele de ponei. Exista aproximativ 9.000 de Ponei Gotland in Suedia astazi si pot fi intalniti si in alte tari ca Danemarca, Finlanda si S.U.A. Poneii Gotland sunt una din cele mai noi rase in America de Nord fiind importate de curand. Acestia sunt folositi, ca si in Suedia, la curse de ponei, spectacole si calarie de placere. Acesti ponei sunt niste cai excelenti pentru copii. Nu se cunoaste inca numarul exact de exemplare aflate pe teritoriul Nord American.