KISO

 

Caii din rasa Kiso sunt in Japonia de peste o mie de ani si au fost in trecut un ajutor indispensabil in munca fermierilor, in transport si putere. Originea exacta a acestui cal dar si altor rase vechi din Japonia este ambigua. Se crede ca ar fi descendentii fie ai cailor de platou din Asia Centrala, fie ai cailor mongolezi din tinuturile inverzite.

Japonia folosea caii atat in scop militar cat si pentru agricultura si transport. In secolul al XII-lea, se spune ca razboinicul Yashinaka Kiso avea 10.000 de cai raboinici. In epoca Edo (1600 - 1867) s-a pus baza mai mult pe utilizarea calului in razboi pentru armata. Canionul Kiso apartinea in acele vremuri Clanului feudal Owari. Inregistrarile din acele vremuri cu privire la tipurile vechi de cai din acea perioada au fost de un ajutor inestimabil pentru crescatorii de cai moderni. Guvernul Regiunii Kiso a considerat caii din rasa Kiso o materie prima strategica, si ca atare producand multi astfel de cai, numarul lor ajungand la 10.000 de exemplare.

In perioada Meiji (1868 - 1903), Japonia a luptat impotriva mai multor tari. Datorita faptului ca toti caii de origine japoneza erau mici, autoritatile au descurajat inmultirea intre cai puri din rasa Kiso si au incurajat inmultirea incurajata cu alte rase de cai mai mari ca statura. In perioada anterioara Celui de-al II-lea Razboi Mondial un program guvernamental, de castrare a tutror armasarilor puri din rasa Kiso, a fost pus in practica. In consecinta, aproape toti armasarii din aceasta rasa au fost castrati. Rasa Kiso a fost afectata mult mai dramatic de aceasta decizie a acestui guvern deoarece rasa a fost intotdeauna material bun pentru armata. Alte rase de cai au fost folosite in principal pentru muncile agricole.

Existenta rasei de cai Kiso dupa acest eveniment este datorata in special unui singur armasar care a scapat castrarii datorita faptului ca era venerat ca un animal sfant intr-un templu Shinto. Armasarul, pe nume Shinmei, si o alta iap din aceeasi rasa, pe nume Kayama, au dat nastere unui manz pe nume Dai-san Haruyama, in 1951. Acest cal a fost ultimul cal pur din rasa Kiso. Astazi rasa Kiso este refacuta retroactiv pe baza descendentilor lui Dai-san Haruyama si a altor descendenti ai unor cai din rasa Kiso. Exista unele ferme in Japonia care sunt specializate cresterea de cai din rasa Kiso sau din alte rase traditionale japoneze.

Calul din rasa Kiso are un temperament destul de asemanator cu cel al calului din rasa Tarpan. Acesti cai Kiso au fost descrisi ca avand acelasi aspect fizic cu cei din rasa Przewalski sau caii mongoli. Unii cai din rasa Kiso au o dunga dorsala, care este unul din criteriile de determinare a puritatii animalului ca fiind din rasa Kiso. Statusul populatiei acestei rase este rar.